Aloe vera, elixirul sanatatii

Rusii numesc aceasta planta "elixirul longevitatii", iar indienii americani o cunosteau ca fiind "vindecatorul tacut". Medicii antichitatii, Dioscoride si Plinius pretuiau foarte mult proprietatile terapeutice ale acestei plante. În acele vremuri, în Europa, sucul de aloe costa foarte mult. Se spune ca, din cauza aloei, Alexandru Macedon a încercat sa cucereasca o insula pe care se cultiva aceasta planta din care bastinasii faceau un suc cu proprietati tamaduitoare

Planta asemanatoare cactusilor, Aloe vera creste în zonele fertile cu clima calda. Din cele aproximativ 200 de specii de aloe, o parte sînt apreciate mai mult ca plante decorative, dar celebritatea de planta vindecatoare i-a revenit speciei "Aloe barbadensis miller", cunoscuta, în special, ca "Aloe vera". Ca o confirmare actuala a proprietatilor terapeutice, cunoscute de mii de ani, oamenii de stiinta au evidentiat o parte din efectele curative remarcabile ale acestei plante.

O minune care dureaza numai doua ore

Aloe vera contine un complex extraordinar de bogat de substante, din care doua sînt cele mai importante: aloina - situata imediat sub coaja frunzei, un lichid galben laptos, cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub forma de praf) si gelul de aloe - un lichid vîscos situat în interiorul frunzelor.

Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atît de raspîndita pe cît este de eficienta în tratarea atîtor afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului extras din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat în decurs de doua ore), pierzându-si din calitatile curative (95 la suta din principiile active sînt oxidate si atacate de microorganisme). Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la zonele unde planta creste în mod natural. Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera metode empirice de conservare a principiilor active continute în planta.

Proprietati terapeutice

Aloea este un dezintoxicant natural care stimuleaza imunitatea organismului. Contine sase agenti antiseptici si este un excelent analgezic natural. Actioneaza ca un antiinflamator natural si accelereaza vindecarea prin cresterea afluxului de sînge în piele. Stimuleaza refacerea tesuturilor afectate, functia celulelor nervoase si regenerarea celulelor postoperator. Are remarcabila proprietate de a penetra tesuturile în profunzime, substantele continute reusind sa treaca prin toate straturile pielii. Aceasta însusire o face extrem de eficienta în cosmetica. Alifiile cu aloe dau umiditate pielii, protejeaza împotriva arsurilor de soare, a întepaturilor de insecte, a taieturilor si sînt eficiente în tratarea acneei si a psoriazisului.

Aloea este, în acelasi timp, un foarte eficient bactericid, fungicid si antiviral, fara a avea efecte secundare. Datorita continutului crescut de vitamine, enzime, minerale si aminoacizi, este folosita si ca supliment nutritional. Preparatele cu aloe sînt de ajutor persoanelor cu sistem imunitar slabit: oameni în vîrsta, pacienti cu cancer sau SIDA. În general, influenteaza pozitiv toate procesele patologice însotite de o deficienta imunitara. Stimuleaza capacitatea vizuala si procesele metabolice, da energie organismului. Ajuta la refacerea organismului dupa intoxicatii si dupa iradieri.

Leacuri populare cu aloe

Medicina populara româneasca recomanda un remediu naturist din aloe macerata în miere si vin, remediu folosit cu succes în numeroase afectiuni digestive si ca revitalizant în diferite tipuri de convalescente. Pentru acest preparat, frunzele de aloe (recoltate numai de la plante în vîrsta de 3-6 ani, neudate timp de 5 zile) se taie marunt sau se trec prin masina de tocat carne, apoi se combina într-un vas de sticla dupa urmatoarea reteta: 2 parti frunze maruntite, 3 parti miere de albine poliflora si o parte vin rosu sau suc de lamîie. Se omogenizeaza bine amestecul, se toarna într-un borcan care se acopera cu capac si se pune la macerat timp de o saptamîna, la loc întunecos, racoros si uscat (de regula la frigider). Are o valabilitate de 4-6 saptamîni. Se ia cîte o lingura de catre adulti si o lingurita de catre copii, de 2 ori/zi, cu o ora înaintea meselor principale. Cura se tine timp de 2-4 saptamîni. Dupa 2 saptamîni de întrerupere, cura poate fi reluata. Pe timpul curei se elimina grasimile, conservele, alcoolul, carnea, ouale si laptele din alimentatie.

La fel de utilizat este si sucul proaspat de aloe. Acesta, în doze mici, trezeste pofta de mîncare si îmbunatateste digestia. O doza prea mare are însa actiune purgativa puternica.